This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Puncte PRO: 639, Răspunsuri la întrebări: 194, Întrebări formulate: 18
Portofoliu
Mostre de traducere prezentate: 4
din engleză în română: 7th ProZ.com Translation Contest - Entry #4940
Text sursă - engleză Winters used to be cold in England. We, my parents especially, spent them watching the wrestling. The wrestling they watched on their black-and-white television sets on Saturday afternoons represented a brief intrusion of life and colour in their otherwise monochrome lives. Their work overalls were faded, the sofa cover—unchanged for years—was faded, their memories of the people they had been before coming to England were fading too. My parents, their whole generation, treadmilled away the best years of their lives toiling in factories for shoddy paypackets. A life of drudgery, of deformed spines, of chronic arthritis, of severed hands. They bit their lips and put up with the pain. They had no option but to. In their minds they tried to switch off—to ignore the slights of co-workers, not to bridle against the glib cackling of foremen, and, in the case of Indian women, not to fret when they were slapped about by their husbands. Put up with the pain, they told themselves, deal with the pain—the shooting pains up the arms, the corroded hip joints, the back seizures from leaning over sewing machines for too many years, the callused knuckles from handwashing clothes, the rheumy knees from scrubbing the kitchen floor with their husbands' used underpants.
When my parents sat down to watch the wrestling on Saturday afternoons, milky cardamon tea in hand, they wanted to be entertained, they wanted a laugh. But they also wanted the good guy, just for once, to triumph over the bad guy. They wanted the swaggering, braying bully to get his come-uppance. They prayed for the nice guy, lying there on the canvas, trapped in a double-finger interlock or clutching his kidneys in agony, not to submit. If only he could hold out just a bit longer, bear the pain, last the course. If only he did these things, chances were, wrestling being what it was, that he would triumph. It was only a qualified victory, however. You'd see the winner, exhausted, barely able to wave to the crowd. The triumph was mainly one of survival.
Traducere - română Iernile obişnuiau să fie reci în Anglia. Noi, în special ai mei, le petreceam urmărind întrecerile de lupte. Meciurile pe care le vizionau la televizoarele lor alb-negru în după-amiezele de sâmbătă reprezentau un suflu de viaţă şi culoare în vieţile lor în rest atât de monocrome. Salopetele le erau decolorate, cuvertura de pe canapea - neschimbată de ani buni - era decolorată, amintirile lor despre ce erau înainte de a veni în Anglia se decolorau şi ele. Părinţii mei, întreaga lor generaţie, şi-au călcat în picioare cei mai buni ani din viaţă trudind în fabrici pe o leafă de nimic. O viaţă de muncă grea, de coloane deformate, de artrite cronice, de mâini înăsprite. Strângeau din dinţi şi înfruntau durerea. Nu aveau de ales. În sinea lor încercau să se detaşeze – să ignore jignirile colegilor de muncă, să nu se înfurie la vorbăria lunecoasă a şefilor de ateliere, şi, în cazul femeilor din India, să stea liniştite atunci când erau luate la palme de soţii lor. Rezistă, îşi spuneau, fă faţă durerii – durerile înţepătoare de-a lungul braţelor, şoldurile erodate, crizele de durere de spate cauzate de ani întregi de aplecări asupra maşinilor de ţesut, articulaţiile degetelor bătătorite de la spălatul de mână, genunchii reumatici de la frecatul podelei bucătăriei cu lenjeria uzată a soţilor.
Atunci când părinţii mei se aşezau să urmărească luptele în după-amiezele de sâmbătă, cu un ceai lăptos de cardamon în mână, tot ceea ce îşi doreau era să fie distraţi, să râdă. Dar îşi mai doreau ceva, îşi doreau ca măcar o dată ăla bun să îl bată pe ăla rău. Vroiau ca huliganul fanfaron şi zgomotos să-şi primească porţia. Se rugau ca băiatul bun, întins pe podeaua ringului, prins într-un "double-finger interlock"* sau strângându-şi rinichii în agonie, să nu se predea. De ar putea să mai reziste doar un pic, să suporte durerea, să ajungă la final. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, existau şanse să câştige, wrestling-ul fiind ceea ce era. Şi totuşi nu era o victorie deplină. Vedeai câştigătorul, extenuat, de abia reuşind să salute mulţimea. Triumful era mai degrabă unul al supravieţuirii.
*termen utilizat in wrestling pentru a descrie stransoarea, imobilizarea adversarului cu ajutorul a doua degete
din franceză în română: 1st Annual ProZ.com Translation Contest - Entry #7195
Text sursă - franceză Lorsqu'on sent l'éveil tout proche, mais qu'on n'est pas “dedans”, on a envie d'y “entrer”. Et c'est justement cette envie qui nous maintient “au-dehors”, car elle souligne notre frontière avec ce Tout dans lequel on aimerait s’immerger. En fait, il faut ne pas vouloir y entrer. Il ne suffit pas de ne pas vouloir y entrer: il faut ne pas vouloir y entrer. La passivité ne mène à rien. Il faut être actif, mais une activité entièrement occupée par l’attente — plus encore, entièrement satisfaite par l’attente. Bien souvent, on sent monter en soi une vague dont on pense qu’elle pourrait nous propulser au-delà de soi. Et on se met en tâche de la renforcer. C’est là qu’on gâche tout. Comme si elle avait besoin de notre aide. Quelle arrogance. Et pourtant, elle a besoin de nous. De notre présence. Elle a besoin qu’on soit là, qu’on se tienne face à elle, qu’on croie suffisamment en soi et qu’on s’aime assez pour rester ainsi tout nu face à elle, sans rien lui apporter, que notre seule présence. Tout est là. On est encore face à “rien”, et à ce moment-là, ce qui est, au sens fort, c'est notre attente. Non pas son but, mais l’attente elle-même. Tout le reste, ce sont des projections du désir. De l’évanescent. Mais l’attente, elle, est réelle. Si on parvient à la laisser seule être, à prendre appui sur elle, et non pas sur l'objet qui la soulagerait, on prend appui sur la seule parcelle d'être qu’on a à sa disposition. Aussitôt qu’on le fait, qu'on pose le pied sur la réalité de cette attente, c’est comme si le fond de la conscience cédait, et nous faisait basculer dans l'Être.
Traducere - română Atunci când simţim că se apropie momentul trezirii, dar nu suntem încă "înăuntru", ne-am dori "să accedem" acolo. Tocmai această dorinţă este cea care ne menţine "în afară", pentru că nu face decât să accentueze graniţa dintre noi şi acest Întreg în care am dori să ne cufundăm. De fapt, trebuie să nu îţi doreşti să intri acolo. Nu este suficient să nu vrei să intri: trebuie să nu vrei să intri. O atitudine pasivă nu duce la nimic. Trebuie să fii activ, dar o activitate pe de-a-ntregul ocupată de aşteptare - ba mai mult, pe de-a-ntregul satisfăcută de aşteptare. Adesea simţim cum creşte în noi un val pe care îl credem în stare să ne propulseze dincolo de noi înşine. Şi ne propunem să îl întărim. Şi uite-aşa dăm cu piciorul la tot. De parcă ar avea nevoie de intervenţia noastră. Câtă aroganţă! Şi totuşi are nevoie de noi. De prezenţa noastră. Are nevoie să fim acolo, în faţa lui, să credem suficient de mult în noi înşine şi să ne iubim într-atât încât să rămânem goi-goluţi în faţa lui, fără a-i aduce nimic, cu excepţia prezenţei noastre. Acolo e totul. Ne aflăm încă în faţa unui "vid" şi, în acel moment, ceea ce fiinţează, în deplinătatea sensului, este aşteptarea noastră. Nu scopul său, ci însăşi aşteptarea. Restul nu reprezintă altceva decât proiecţii ale dorinţei. Ale efemerului. În schimb ea, aşteptarea, este reală. Dacă reuşim să o lăsăm nestingherită, să ne sprijinim pe ea, iar nu pe obiectul care ar despovăra-o, ne sprijinim pe unica frântură a trăirii de care dispunem. De îndată ce facem acest lucru, adică păşim în realitatea acestei aşteptări, e ca şi cum fondul conştiinţei ar ceda şi ne-ar permite să accedem la Fiinţă.
din română în engleză: Art
Text sursă - română Lumina care ne vede
Marcel Tolcea
Despre solidaritatea axelor simbolice
Arta lui Silviu Oravitzan are o porozitate hermeneutică naturală. Instalată confortabil în Centru, tot ceea ce trimite spre margini exprimă de la sine, respiratoriu, paliere de sensuri la care autorul este complice pe cale de consecinţă şi nu neapărat cu premeditare. Vreau să spun că exegetul este în apele lui şi descoperă, pas cu pas, dincolo de o complexă şi ierarhizată bogăţie de sensuri, şi o solidaritate a tâlcurilor ce nu ne apare neapărat evidentă. Fiindcă, pentru un ochi prevenit, şi crucea, şi cercul, şi pătratul, şi piramida, şi piramida, şi ploaia, şi lumina exprimă, în fond, aceeaşi relaţie descensional-ascensională dintre Creator şi creatură, dintre Principiu şi manifestare. E o ţesătură, o urzeală bine strunită prin care trama interpretării se aşază în îndesate straturi orizontale de băteală, după cum îi şi spune firului astfel aşezat.
Şi, dacă ar fi să continuu situarea crucială şi să aşez sensurile artei sale pe aceleaşi axe ale amplorii şi exaltării, aş spune că ele îşi fac lucrarea simbolică în concomitenţă: deopotrivă în planul orizontal, intrinsec, al unui conţinut manifest, şi în cel vertical, al unei aprehendări subtile, relaţionale şi intuitive, de data asta fără vreun sprijin figurativ, palpabil.
În câmpul simbolizării orizontale, figurative, arta lui Silviu Oravitzan vorbeşte în sintaxa unei geometrii spiritualizate în care liniile povestesc, în „limba” lor esenţializată, odiseea hipostazierii în lume a Celor de Sus. Exil, kenoză, împrăştiere, cădere ori chiar labirint, pe de o parte. Dar şi epifanie, suiş, credinţă, rugăciune, centralitate, pe de altă parte.
În câmpul simbolizării verticale, nonfigurative, esenţa mesajului şi a materiei transfigurate este Lumina.
Traducere - engleză The Light that Sees Us
Marcel Tolcea
On the solidarity of symbolic axis
Silviu Oravitzan’s art has a natural hermeneutic porosity. Comfortably placed at the Center, everything that is being transmitted towards the edges self-expresses, flippantly, a multiplicity of meanings to which the author is accomplice as a result of the consequences and not necessarily with aforethought. What I mean is that the exegete feels at ease with himself and gradually discovers, apart from a complex and hierarchical richness of significations, a fellowship of senses which does not appear as evident at all costs. This is because, for a forewarned eye, the cross, as well as the circle, the square, the pyramid, the rain and the light, they all express, after all, the same descending – ascending relationship between Creator and creature/creation, between Principle and manifestation. It is a fabric, a well bridled warp through which the texture of interpretation gets ordered down in horizontal, pressed against, layers of weft, as is called the thread thus laid down.
And if I were to continue the crucial placement and put the meanings of his art on the same axis of proportion and exaltation, I would say that they achieve their symbolic work simultaneously: at the same time on a horizontal plan, an intrinsic one, that of a manifest content, and on a vertical plan, that of subtle apprehension, both rational and intuitive, this time without any figurative, tangible support.
In the field of horizontal, figurative symbolization, Silviu Oravitzan’s art speaks using the syntax of a spiritualized geometry in which lines tell, in their own essentialised “tongue”, the odyssey of a worldly hypostasis of the Ones from Above. Exile, kenosis, dissipation, fall or even labyrinth, on the one hand. But also epiphany, climbing, faith, prayer, centrality, on the other.
In the field of the vertical, nonfigurative symbolization, the essence of the message and of the transfigured matter is the Light.
din română în engleză: Religion
Text sursă - română Bucuria luminii şi lumina bucuriei sunt caracteristicile esenţiale ale sărbătorii Învierii. Orice sărbătoare nu este doar o simplă aniversare a unui eveniment trecut din istoria mântuirii neamului omenesc, ci este o actualizare a acelor evenimente divino-umane pentru toate generaţiile, este "o ţâşnire de viaţă dumnezeiască în creaţie şi ca atare o ţâşnire de lumină mai presus de fire". De aceea, mai mult decât celelalte sărbători creştine, sărbătoarea Învierii este "ţâşnirea deplină a vieţii dumnezeieşti în existenţa noastră creştină." (Dumitru Stăniloae). Atât bucuria cât şi lumina Învierii nu pot fi comparate cu nici o altă bucurie sau lumină pentru că ele sunt o pregustare a bucuriei i luminii veşnice ce izvorăsc din viaţa dumnezeiască a Sfintei Treimi. Ele provin din adevărata şi cea mai autentică realitate, şi anume realitatea vieţii depline, netrecătoare şi nestricăcioase în eternitatea existenţei dumnezeieşti, făcută cunoscută nouă prin însuşi Fiul lui Dumnezeu în Învierea Lui din morţi.
Traducere - engleză The joy of light and the light of joy are the essential characteristics of the Resurrection feast. Any feast is not just a simple anniversary of a past event from the history of the salvation of humankind, but it is an actualization for all generations of those divine-human events; it is "an emergence of divine life in creation and, as such, an emergence of light beyond comprehension". Thus, more than the other Christian feasts, the feast of the Resurrection is "the full emergence of the divine life in our Christian existence." (Dumitru Staniloae) Both the joy and the light of the Resurrection cannot be compared to any other joy or light because they represent a foretaste of the eternal joy and eternal light that spring from the divine life of the Holy Trinity. They originate in the true and most authentic reality, namely the reality of the complete, unending and incorruptible life in the eternity of divine existence, made known to us through the very Son of God in His Resurrection from the dead.
More
Less
Educaţie în domeniul traducerilor
Master's degree - University of the West, Timisoara
Experienţă
Ani de experienţă în traduceri: 22. Înregistrat în ProZ.com: Apr 2008.
din română în engleză (Romanian Ministry of Justice, verified) din română în franceză (Romanian Ministry of Justice, verified) din engleză în română (Romanian Ministry of Justice, verified) din franceză în română (Romanian Ministry of Justice, verified)
Bachelor of Laws - University of the West, Timişoara
Bachelor of Arts (English-French) - University of the West, Timişoara
Acest utilizator a câştigat puncte KudoZ ajutând alţi traducători cu termeni nivel PRO. Faceţi clic pe punctajul total pentru a vizualiza traducerile de termeni propuse.
Cuvinte cheie: Romanian translator, legal translations, Law degree, EU documents, EU experience, contracts, PHARE, Articles of association, art, religion
Dynamic content (javascript) disabled in this profile. FAQ 
Andreea Vertes 
Competențe 