droit de puissance civile
română translation: dreptul la exercitarea prerogativelor civile
| INTRODUCERE ÎN GLOSAR (A TRADUCERII REZULTATE DIN ÎNTREBAREA DE MAI JOS) | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
|
| 14:06 Dec 19, 2010 |
| Traduceri din franceză în română [PRO] Law/Patents - Juridic (general) / drepturile femeii | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
| ||||||
|  Autor răspuns selectat: A. I.-Eberlé Franţa Local time: 22:39 | ||||||
Grading comment
| |||||||
| Rezumatul răspunsurilor propuse | ||||
|---|---|---|---|---|
| 4 +2 | dreptul la exercitarea prerogativelor civile |
| ||
| 3 +2 | dreptul la puterea civilă |
|
| Discuţii existente: 1 | |
|---|---|
Răspunsuri
23 ore siguranţă: 
aprecieri colegi (net): +2
aprecieri colegi (net): +2dreptul la puterea civilă Explicaţie: Textele din linkurile alăturate merită citite integral. Prin societate civila se întelege totalitatea indivizilor ca cetateni (facând abstractie de implicarea pe care o pot avea unii în problemele puterii), a tuturor agentilor si organizatiilor economice, a tuturor organizatiilor socio-profesionale, de creatie, a mijloacelor de informare neangajate politic etc., cu caracter apolitic, care desfasoara, în cadrul societatii, multiple activitati. Într-un regim democratic, societatea civila îsi desfasoara activitatea pe baza unor legi ferme, inclusiv a constitutiei, menite sa le prevada si sa asigure drepturile si libertatile cetatenilor, obligatiile si îndatoririle pe care sa le exercite fara oprelisti din partea societatii politice precum: dreptul de exprimare, de asociere, de organizare, de greva, de demonstratii, de circulatie libera, de informare si instruire etc. http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/eco... *** Apărătorii drepturilor omului şi ale femeii au criticat încă de la sfârşitul anilor 80 conţinuturile declarate ale drepturilor omului şi cer ca acestea să fie completate cu prevederi care să vizeze interesele femeii. Ei cer ca în primul rând să fie introduse articole care să interzică discriminarea femeilor. Doar astfel femeile vor dobândi o poziţie egală cu cea a bărbaţilor, cu aceleaşi drepturi şi posibilităţi. Pentru că atâta vreme cât drepturile femeii nu vor fi specificate în convenţiile internaţionale, multe state nu vor condamna actele care le lezează. Multe adepte ale feminismului încearcă să se folosească de standardele internaţionale din domeniul drepturilor omului în favoarea femeilor, extinzând reglementările concrete asupra actelor de încălcare a drepturilor femeii. Astfel, prostituţia forţată ar putea fi încadrată la capitolul "sclavie", iar violenţa casnică şi violul la capitolul "tortură". Altele încearcă să desfiinţeze limitările "responsabilităţii popoarelor". Atâta vreme cât răufăcătorii de sex masculin se vor putea baza pe toleranţa organelor statale, statul se va face răspunzător, în calitatea sa de autoritate legislativă care trebuie să protejeze viaţa şi integritatea corporală a tuturor cetăţenilor săi, de dimensiunile violenţei de natură sexuală. Mai mult, un număr mare de feministe critică faptul că drepturile civile şi politice clasice au o poziţie mai privilegiată decât cele sociale şi economice, ele pledând pentru o echilibrare a acestora. Pentru că, având în vedere adânca înrădăcinare a tradiţiei subordonării sociale a femeilor, aceste drepturi socio-economice sunt extrem de importante pentru femei. Cele mai multe feministe recunosc în principiu paradigma drepturilor omului. Ele postulează demnitatea şi integritatea individului şi autonomia şi autodeterminarea acestuia. Doar când aceste idei vor fi consolidate prin elaborarea unor legi corespunzătoare statele vor putea garanta că nimeni nu va putea dispune după bunul său plac de viaţa şi corpul femeilor. Caracterul universal al drepturilor femeii ca drepturi ale omului mai trebuie consolidat în permanenţă şi în faţa argumentelor relativiste ale statelor islamiste, de exemplu. http://www.dadalos.org/rom/menschenrechte/grundkurs_3/frauen... *** În cadrul unui regim politic democratic, între societatea politica si societatea civila nu pot exista raporturi nici de subordonare, nici de supraordonare, ci raporturi complexe de interdependenta, îmbracând si forme contradictorii în anumite situatii. În conditiile respectului reciproc dintre societatea politica si societatea civila, se pot statornici raporturi normale, lipsite de constrângere între puterea politica si puterea civila, între guvernanti si guvernati. Între cele doua categorii se realizeaza astfel sisteme de comunicare, transfer de interese. Uneori, segmente ale societatii civile trec în sfera societatii politice, si invers. Unele componente ale societatii civile, în anumite situatii, au un caracter ambivalent, cum este, de exemplu, institutia bisericii. Interferentele dintre societatea politica si societatea civila au fost sesizate cu mult timp în urma de G.W.Fr. Hegel, care considera ca nu poate fi vorba de o separare absoluta a societatii politice (statul) de societatea civila, manifestându-se o comunicare biunivoca între stat si societatea civila. Aceasta idee a inspirat practica politica din mai multe tari occidentale, în care s-au constituit organisme de mediere între societatea politica si societatea civila. În Franta, de pilda, pe lânga Parlament, s-a înfiintat în 1954, Consiliul Economico-Social, reprezentând aproape toate sectoarele societatii civile: patronat, sindicate, organizatii cooperatiste etc. Prin intermediul acestui consiliu, societatea civila din Franta cunoaste hotarârile guvernului; se pronunta asupra lor, contribuind la rezolvarea prin consilieri a unor probleme de mare interes. http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Societatea-... |
| |||||||||||||
6 zile siguranţă: aprecieri colegi (net): +2
| ||||||||||||||
